Film în săptămâna altfel

7 04 2015

Dintre puţinele activităţi care ar putea să-i atragă pe adolescenţi, am propus vizionare de film. Şi nu orice film, unul câştigător al Oscarului pentru cel mai bun actor în rol principal, cu multe nominalizări, o poveste de excepţie spusă cu mult umor, lirism şi delicateţe de către actori britanici, plasaţi în mediul universitar de la Cambridge, anii 60. O întoarcere în trecut – petreceri la care studenţii vin îmbrăcaţi la patru ace, tinerele sunt curtate în modul cel mai romantic posibil, şi duse la balul anual în caleaşca proprie (scuze, o maşină tipic englezească asemenea unui bondar, sau poate dovleac…)

Aţi ghicit – „The Theory of Everything”, tradus la noi „Teoria întregului”, deşi titlul original sintetizească foarte bine (în stil tipic englezesc, din nou) totul. Totul despre univers, dar şi despre viaţă. Limitările fizice cu care se confruntă Stephen Hawking (renumitul om de ştiinţă, încă în viaţă) nu îl împiedică să gândească şi să scrie.

Plin de umor şi replici sclipitoare, Stephen Hawking (interpretat de Eddie Redmayne) răspunde la întrebările unui auditoriu american folosindu-se de vocea sintetizată a unui computer. Confruntat cu întrebarea despre credinţa proprie în Dumnezeu, omul de ştiinţă mărturiseşte filozofia de viaţă – poţi întotdeauna găsi ceva în care să excelezi şi să ai succes. Impresionantă lecţie de optimism şl încredere în viaţă.

Nu ştiu dacă filmul i-a făcut pe elevii mei să gândescă altfel sau dacă îi va ajuta să îşi depăşească limitările autoimpuse, dar mă bucur că au văzut şi altceva, o poveste adevărată, poate uşor ficţionalizată şi idealizată de perspectiva cinematografică, o poveste de viaţă,  totuşi.theopry





Copil fiind… citeam!

6 04 2015

M-am chinuit de multe ori să-l fac să citească. Şi m-am lovit de perete şi am insistat. Cu siguranţă nu va îndrăgi cetitul cărţilor dacă simte atâta presiune din partea mea! Numărăm paginile rămase şi negociem preţul paginilor citite.

„Mă laşi să mă joc pe Minecraft şi apoi citesc.”

„Nu! Prima dată citeşti şi apoi te joci!”

Dau exemple şi mă plâng cât de mult mi-aş fi dorit să am colecţia Biblioteca pentru toţi copiii când eram de vârsta lui. Replica: „Acum o ai!” Ce altceva pot face decât să oftez – îmi vine să pufnesc în râs şi să urlu de nemulţumire.

Cu siguranţă părinţii mei nu aveau aceste frustrări – cel mai probabil se întrebau doar cum să-i facă şi pe băieţi să înveţe la fel de bine ca fiica lor.

Am crescut în tipare impuse de vremuri, constrângeri sociale şi multe alte neajunsuri despre care nu e nevoie să discut. M-am conformat de cele mai multe ori şi am încercat să fiu pe placul celor din jur tânjind după un dram de atenţie. Şi mă lupt în continuare cu sechelele trecutului. Dar îmi doresc altceva pentru copiii mei. Să crească înconjuraţi de multă atenţie şi susţinere, să primească chiar dacă nu cer în mod explicit, necondiţionat, doar pentru că îi iubesc. Şi astfel continui să cumpăr cărţi şi să citesc poveşti seara în ciuda faptului că pic de oboseală sau aş putea face altceva. Cu siguranţă voi trăi o altă copilărie alături de ei!





Amintiri de primăvară

5 04 2015

IMG_0358

Zilele acestea am avut cu toţii impresia că ne apropriem mai degrabă de darurile Crăciunului. Priveam afară şi pentru o clipă am închis ochii să simt dogoarea plăcută îmbătătoarea a focului din şemineu şi aburul fierbinte al vinului roşu fiert cu mirodenii  exotice. Dacă ar fi să găsesc un motiv pentru care tolerez iarna, acesta ar fi!

Astazi am simţit din nou miros de iarbă nouă, pe ici pe colo încolţită de primele păpădii miniaturale si mi-am bucurat privirea cu petalele pline de viaţă ale panseluţelor plantate în parc. Mi-am adus aminte de copilărie şi bunica cu care mergeam să sădim panseluţe pe mormintele străbunicii şi ale bunicului. Iubeam nespus plimbările la cimitir găsind prilej de bucurie şi joacă.

S-au dus în tristeţe şi amintiri acele zile însorite de primăvară…





Gândirea pozitivă

24 01 2014

206

Gândirea pozitivă pare a fi motorul sigur spre o stare de bine, poate chiar fericire. Nu ne convine situația prezentă, ne plângem și ne lamentăm întruna, lăsându-ne pradă negativismului, pesimismului și depresiei. Alternativa: hai să identificăm aspectele pozitive în ceea ce ne înconjoară și, mai ales, în noi înșine. Pornind de la ceea ce avem putem construi propria stare de bine.

”Contrar credinței împărtășite de majoritatea dintre noi, fericirea nu ni se întâmplă pur și simplu. E ceva ce noi facem să se întâmple…”
Mihaly Csikszentmihalyi, co-fondator al psihologiei pozitive





Povestea periuței de dinți

16 01 2014

 

În fiecare dimineață găseam periuța de dinți a lui Horațiu zăcând tristă, răsturnată pe marginea chiuvetei alături de tubul de pastă de dinți desfăcut. În fiecare seară repetam ca un robot: ”Spală-te pe dinți! Pune-ți aparatul!” (aparatul dentar din silicon pe care trebuie să-l purtăm noaptea pentru corectarea dinților). Câteva clipe mai târziu sau după-masă, la întoarcerea de la școală alte vorbe zburau automat din gura mea: ”Iar nu ți-ai pus periuța la loc! Pasta de dinți a rămas fără capac! Unde-ți este aparatul?” – acesta se rătăcea de cele mai multe ori prin pat sau în alte colțuri din cameră.

Ieri după-masă, spre marea mea surprindere și satisfacție, am găsit aparatul dentar la locul lui, în cutiuță, pe marginea chiuvetei. Cuvintele mele au răsunat pline de mândrie și laudă: ”Bravo, Horațiu! Pentru prima dată ți-ai pus aparatul la locul lui! Bravo! Mă bucur foarte tare!”

Seara, am anunțat doar ora de culcare fără alte cicăleli: ”Pijamalele și somn, Horațiu!”

Azi dimineață, după plecarea la școală, am descoperit cu mare satisfacție toate obiectele din baie la locul lor – periuța cu căpăcelul pus, tubul de pastă de dinți închis, iar aparatul dentar în cutiuță.

Morala: da, știam că vorba bună mult aduce și cuvintele de laudă meritate și spuse la momentul potrivit întăresc comportamentul pozitiv. Se pare însă că toate acestea nu mi s-au adeverit atât de frumos, ca până acum. Copiii ne răspund într-adevăr cu aceeași monedă, ei învață de la noi critica și cicăleala… sau lauda și prețuirea.





Identitate de femeie

15 04 2013

Citeam cu ceva timp în urmă despre cât de mult timp acordăm treburilor casnice: un procent ce variază semnificativ de la o persoană la alta în funcţie de sex🙂, vârstă, personalitate, preocupări, credinţe personale şi aşa mai departe, stilul de viaţă pe care îl alegem sau suntem constrânşi să-l acceptăm. Ceea ce rămâne, dacă mai scădem şi timpul dedicat jobului, timpului de odihnă sau altor îndatoriri, responsabilităţi  etc, se numeşte el timp personal, oare?

Ca mamă, soţie, gospodină, profesor momentan în concediu de îngrijire copil, dar preocupată de latura dezvoltării profesionale,    mă întreb de multe ori unde se ascunde timpul meu personal, acea identitate proprie de femeie care are nevoie din când în când să fie scoasă la lumină. Poate risipită în toate celelalte frânturi de sine, poate pitită într-un colţ al încăperii atunci când trag cu aspiratorul sau prăbuşită pe fotoliul din sufragerie după ce toţi copiii s-au afundat în perne de vise iar liniştea târzie a nopţii îmi promite tot răgazul din lume…

Eu sunt tot timpul aici, doar să dai la o parte vălul tumultului zilnic şi să-ţi acorzi o clipă pentru tine!

Şi devin acut conştientă de efemeritatea  acestei clipe.

 





O jumătate de aniversare…

28 03 2013

Astăzi am împlinit 6 luni !! Nu am marcat cu ceva deosebit momentul, deşi aveam în minte diverse scenarii, cele mai frecvente incluzând familia, bunicii sau poate doar noi, patru. A fost o zi lungă, obositoare şi singure în doi, adică două. Nu ne-a spus nimeni la mulţi ani, doar mai târziu, spre seară, frăţiorul  a ţinut să precizeze că nu e o aniversare întreagă, doar cea cu ani contează. Uuf, gelozia bat-o vina! Am ajuns totuşi să facem un chec cu vişine şi afine, iar Miruna, sărbătorita noastra s-a delectat cu o mică budincă de cereale cu suc de portocale.

Uneori viaţa ne ia prin surpindere şi nu reuşim să ne oprim, să tragem aer şi să ne bucurăm de clipa prezentă. Am avut de multe ori sentimentul, în ultima vreme, că totul în jur se scurge impasibil pe lângă noi şi ne lasă încremeniţi în clipa trecută, dezamagiţi parcă de  gesturile vag schiţate, vorbele spuse în pripă şi efemeritatea acţiunilor. Din nemişcarea obositoare de acasă, cu greu am mai găsit resurse pentru câteva cuvinte…

Au trecut câteva luni pline şi deja lumea din jur începe si prind contururi tot mai clare, gesturile sunt tot mai abile, iar sunetele articulate nuanţat exprimă rând pe rând bucurie, satisfacţie, mulţumire, foame potolită, dragoste, somn, oboseală, sete, curiozitate, nemulţumire, tristeţe… Oare câte emoţii sunt pe lumea asta şi cât îmi va lua să le descopăr?!








stroialtfel

dancetime

More Than a Worksheet

dedicated to helping teachers add creativity, critical thinking, and fun into the curriculum!

Hand in Hand Parenting

Nurturing the parent-child connection

Parenting From Scratch

Writing my way through unconditional parenting

Idei pentru mămici şi copii

Idei creative pentru timpul liber, reţete culinare, sfaturi practice

Alfabet ReCreativ

Nu arunca vorbe in vant!Copiii le prind din zbor!

Grădinița Fluturașilor Talentați

“Copilăria este o lume de miracole şi de uimire a creaţiei scăldate în lumină, ieşind din întuneric, nespus de nouă şi proaspătă şi uluitoare.Copilăria se termină atunci când lucrurile încetează să ne mai mire.” Eugene Ionesco

Punguţa cu poveşti

Storytelling pentru copii

andreanum.org

provincialii invadeaza capitalistii. provincialismul e un mod de viata. capitalismul se invata